COMUNITATE Marius Sucevan

Cine are grijă de ai noștri rămași acasă: soluțiile USR pentru persoanele vulnerabile.

409 persoane vulnerabile au fost găsite în azile ilegale din județul Bihor, în urma unei anchete DIICOT, și au fost relocate în centre și servicii sociale din 20 de județe, potrivit datelor centralizate de Ministerul Muncii. Dintre ele, doar 171 aveau acte de identitate, iar 11 nu aveau nici măcar CNP. La acest caz, USR răspunde cu un pachet de soluții concrete: reguli clare pentru casele care găzduiesc oameni vulnerabili, standarde minime obligatorii și pedepse penale pentru cei care îi predau unor entități fără licență.

Ce s-a întâmplat în Bihor, pe scurt

Cazul a scos la iveală o zonă gri a asistenței sociale: locuri fără licență și fără standarde, unde ajung adulți vulnerabili care nu au locuință, familie sau sprijin. Relocarea de urgență a avut și ea un preț: potrivit presei, un bărbat de 55 de ani, preluat din azilele din Bihor, a murit la scurt timp după mutarea într-un centru din alt județ. În spatele fiecărei cifre e un om care depindea complet de alții.

Ce propune USR, concret

Pachetul de măsuri, prezentat de deputatul USR Emanuel Ungureanu, are trei piloni:

  1. Case comunitare recunoscute și licențiate. USR a transmis Ministerului Muncii propuneri de modificare a HG 268/2026, pentru ca “casele comunitare de îngrijire și sprijin” să intre oficial în nomenclatorul serviciilor sociale: case mici, integrate în comunitate, pentru adulți vulnerabili fără locuință, familie sau sprijin suficient, care nu au nevoie de îngrijire medicală continuă.
  2. Standarde minime obligatorii: apă, căldură, hrană, igienă, paturi adecvate, siguranță la incendiu, respectarea intimității, acces la îngrijire medicală și protecție împotriva abuzurilor.
  3. Răspundere penală: la începutul sesiunii parlamentare, USR va propune ca predarea cu bună știință a unei persoane vulnerabile către o entitate fără licență să devină infracțiune.

Ideea de fond este simplă: solidaritatea din comunitate nu trebuie pedepsită, ci reglementată, ca să nu mai existe spațiu pentru abuz.

Ce înseamnă pentru noi

Pentru cei plecați, aceasta este una dintre cele mai personale temeri: un părinte în vârstă, un frate bolnav, o rudă care nu se mai descurcă singură, iar noi la mii de kilometri distanță. De acolo nu poți verifica un centru, nu poți trece neanunțat, nu poți cunoaște îngrijitorii. Singura garanție reală pe care o putem avea de la distanță este un sistem în care licența înseamnă ceva: standarde publice, controale periodice și consecințe pentru cei care operează în afara legii. Tocmai de aceea acest pachet contează dublu pentru diaspora: el transformă încrederea oarbă într-o încredere verificabilă.

Angajamentul meu

Ca Vicepreședinte USR Italia, susțin acest pachet și îl voi urmări pe tot parcursul lui: propunerile trimise Ministerului Muncii și inițiativa penală din toamnă. Mulți dintre noi trimitem acasă bani pentru îngrijirea cuiva drag: avem dreptul să știm că acei bani ajung într-un loc sigur, licențiat și controlat.

Ai pe cineva drag acasă care depinde de un centru, de un cămin sau de o îngrijitoare? Scrie-mi ce te-ar ajuta să fii mai liniștit de la distanță: experiențele voastre dau greutate acestor propuneri în dezbaterea publică.

Surse și linkuri

← Înapoi la jurnal